În vreme ce majoritatea partidelor încearcă să-şi scoată fosilele din prim planul politic, între PSD şi ALDE a izbucnit un război mediatic întreţinut de Tăriceanu şi Meleşcanu.
„O încercare de tip mafiot, de raket, îţi fur oamenii, ţi-i iau cu forţa, îi folosesc”, spune Tăriceanu despre PSD.
Reacţia a venit după numirea lui Meleşcanu, ex ALDE, şef al Senatului.
„O umbră disperată, tremurând de frica zilei de mâine, orbit de ură şi de doctrina de răzbunare”, spune Meleşcanu despre Tăriceanu.
Cele două fosile politice sunt ceea ce în termeni generici putem numi crème de la crème în guvernarea PSD-ALDE.
Mult trâmbiţata schimbare a celor două partide a devenit ceva de genul „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc!, dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc!, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale” (Farfuridi, O scrisoare pierdută).
Cum a ajuns viitorul tinerilor noştri în mâna unor epave politice? Pentru asta trebuie să mulţumim PSD.
Realitatea din Tecuci 